𝗥𝗼𝗹𝘂𝗹 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝘃𝗶𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗰𝘂 𝗽𝗮𝗿𝗶𝗻𝘁𝗶𝗶 𝗶𝗻 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗮/ 𝗹𝗼𝗴𝗼𝗽𝗲𝗱𝗶𝗰𝗮 𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶

Prima parte a unei evaluări complete a copilului este interviul cu familia, care urmărește:

• Colectarea informațiilor despre copilul care este

parte dintr-un sistem numit FAMILIE și

integrat într-un sistem psihosocial (familie, școală, anturaj social etc.), de care nu-l putem separa în mod artificial.

• Culegerea datelor despre etapele dezvoltării copilului de la concepție până în prezent.

• Obținerea încuviințării ambilor părinți a căror dinamică de relaționare și comunicare ne este necesară pentru a anticipa capacitatea lor suportivă în demersul terapiei:

Așteptări / îngrijorări / obiective;

Percepții / sentimente parentale despre problema copilului;

Scopuri realiste despre evaluare și intervenție.

• Comunicarea cu părinții despre procedurile ce vor fi utilizate.

• Comunicarea despre subiecte ce nu pot fi discutate în prezența copilului, deoarece ar putea influența și întări comportamentele negative sau care privesc doar cuplul.

• Informarea părinților asupra naturii problemei, prognozei și posibilelor etiologii.

• Stabilirea condițiilor contractuale de colaborare.

𝗖𝗼𝗻𝘁𝗲𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗲𝗶 𝗲𝘁𝗮𝗽𝗲 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻𝘁𝗲, 𝗱𝗲 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮𝗿𝗲 și 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲 a condițiilor de colaborare, de către unul sau ambii părinți este urmată, din păcate, și de alte comportamente:

lipsa lor de încredere în demersul psihologic/logopedic,

lipsa de angajament / susținere / continuare a exersării în afara cabinetului;

manifestarea în mod constant a îndoielii că se va ajunge la rezultate pozitive;

finalul, care va fi un eșec prin întreruperea colaborării, de cele mai multe ori, din partea părinților, fără măcar să consulte părerea specialistului.